Geneza cooperarii intercomunale


 Cooperarea intercomunală nu este un concept apărut spontan. Deşi, comunităţile au cooperat încă de la începuturile societăţii tribale, cooperarea intercomunală în accepţiune actuală este cunoscută de la începutul anilor 60-70 secolul trecut. Începând cu această perioadă, în ţările Europei de Vest, iar din anii 90 şi în ţările Europa Centrală şi de Est au loc procese administrative şi economice care au impulsionat dezvoltarea cooperării intercomunale.

  În aspect administrativ, în perioada menţionată, în majoritatea ţărilor europene au avut loc reforme constituţionale urmate de reforme de descentralizare. Transferul de competenţe şi atribuţii la nivel local a culminat cu adoptarea în anul 1985 a Cartei autonomiei locale prin care este promovat principiul subsidiarităţii şi apropierii serviciilor de cetăţeni. Astfel, la nivel local de administraţie s-au creat structuri cu un important grad de autonomie şi cu competenţe şi resurse financiare privind infrastructura, serviciile de utilităţi publice, locuire, etc. În paralel au fost aprobate politici şi create fonduri pentru reducerea inegalităţilor economice şi sociale ale regiunilor europene. În acest fel, cooperarea şi coeziunea teritorială este pusă în mare valoare.

  În aspect economic, la începutul anilor 70 s-a declanşat o perioada de recul, care a durat mai bine de 10 ani, perioadă cunoscută sub denumirea de Marea Stagflaţie. În această perioadă are loc redirecţionarea resurselor în investiţii publice, contrapus subsidizării municipalităţilor minuscule, promovarea competitivităţii şi aplicării principiilor managementului privat în domeniul public, orientarea politicilor publice spre asigurarea eficienţei economice şi sociale a serviciilor publice, aplicarea tot mai largă a tehnologiilor informaţionale şi implicarea tot mai largă a principiilor Noului Management Public. Crearea pieţei unice europene au condus la o presiune crescândă asupra modului de furnizare a serviciilor publice solicitând de la autorităţile publice aplicare unor standarde unice de calitate concomitent cu creşterea competitivităţii şi economisirea resurselor.

  Pentru a răspunde acestor noilor provocări politico-economice, statele naţionale şi Uniunea Europeană per ansamblu au apelat la câteva politici publice. Prima din ele a fost consolidarea unităţilor administrativ-teritoriale, astfel încât acestea să poată răspunde mai eficient noilor provocări social-economice. Aceasta a fost urmată de revederea şi redistribuirea competenţelor şi responsabilităţilor autorităţilor locale către nivele intermediare de administraţie, mai mari şi mai capabile să răspundă cerinţelor înaintate. În paralel, este intens externalizată furnizarea unor servicii publice către companii private sau aplicarea noilor principii de management în companiile publice, bazate pe competenţă, specializare îngustă, profesionalism şi indicatori de performanţă. În fine, în special acolo unde reformele administrativ-teritoriale s-au confruntat cu tradiţiile de organizare comunitară, şi nu s-a insistat pe lichidarea comunităţilor mici, dar a fost promovată intens dezvoltarea cooperării intercomunale, ca formă pentru furnizarea în comun a serviciilor publice. Furnizarea în comun a serviciilor publice era promovată drept cale de a depăşi obstacolele legate de dimensiunea mică a comunităţilor din punct de vedere al eficienţei economice şi eficacităţii în furnizarea serviciilor publice.

 Acestea au fost premisele pentru iniţierea şi dezvoltarea cooperării intercomunale.

 Rapoartele de evaluare ale activităţii structurilor de cooperare intercomunală, studiile şi analizele în domeniu au atestat rezultate benefice acestei forme de cooperare între autorităţile locale. Cele mai des menţionate rezultate sunt: reducerea costurilor administrative, care în unele ţări au fost de până la 27%; creşterea calităţii serviciilor prestate; economie de resurse şi reducerea costului per unitate de beneficiar; asigurarea eficienţei şi eficacităţii serviciilor publice; creşterea gradului de autonomie datorită creşterii veniturilor; dezvoltarea capacităţii de atragere a investiţiilor şi creşterea calităţii vieţii.

 Experienţa europeană în acest domeniu atestă că cooperarea intercomunală se poate realiza în multiple domenii de responsabilitate a autorităţilor publice locale, începând cu planificarea teritorială, gestionarea patrimoniului, asigurarea cu servicii de transport şi întreţinerea drumurilor, aprovizionarea cu apă şi canalizare şi până la prestarea serviciilor de management al deşeurilor, asigurarea ordinii publice şi servicii de asistenţă socială. De asemenea, cooperarea intercomunală se realizează în multiple forme, începând cu cele mai simple, precum, acorduri şi contracte pentru un serviciu sau sarcini concrete şi terminând cu structuri complexe precum:

  • Acordurile Contractuale Pluri-Zonale („Multi-area agreeements) în Marea Britanie;
  • Agenţiile comune în Olanda;
  • Mancomunidades – organizaţii multi-scop şi consorţiile în Spania ;
  • Asociaţiile intercomunale în Polonia, România, Letonia, Estonia;
  • Intercomunalităţile fără competenţe de impozitare (sindicat intercomunal cu vocaţie unică, sindicat intercomunal cu vocaţii multiple şi sindicat mixt) şi
  • Intercomunalităţile cu compentenţe de impozitare (comunităţi de comune, comunităţi de aglomerare, comunităţi urbane şi pays) în Franţa.

 Fragmentare teritorial-administrativă excesivă a Republicii Moldova care are cote îngrijorătoare (898 administraţii locale din care peste 27% sub 1500 locuitori), cheltuielile administrative mari (în medie peste 40% din veniturile proprii), existenţa unui număr minim de servicii publice la nivel local, care sunt scumpe şi de calitate nesatisfăcătoare, insuficienţa fondurilor aflate la disponibilitatea administraţiei locale – respectiv autonomia financiară redusă, lipsa personalului specializat capabil să atragă finanţări externe, corelat cu oportunităţile limitate de atragere a investiţiilor, decalajele mare de dezvoltare teritorială, coeziunea teritorială şi socială limitată sunt multiplele argumente pentru preluarea bunelor practici europene în domeniul cooperării intercomunale şi aplicarea lor în Republica Moldova.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: