Municipiile false


Una din legile prioritate anunțate pentru a fi examinate în această ultimă sesiune a Parlamentulului actual este Legea privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova ce prevede conferirea statutului de municipiu la patru orașe – Cahul, Orhei, Soroca și Ungheni. Inițiativa deputaților este bună și demult așteptată. Conținutul însă lasă foarte mult de dorit – vorba cîntecului – unde dai și unde crapă!

falsÎn declarații totul pare frumos și extraordinar. Autorii susțin că acordarea statutului de municipiu va crește importanța prezentă și istorică a acestor 4 orașe. Mai mult, ridicarea la rang de municipiu va acorda posibilitatea majorării veniturilor în bugetele acestor localități. Majorarea veniturilor în bugetele locale va duce la noi posibilități de dezvoltare a infrastructurii locale, creșterii locurilor de muncă și nivelului de trai a populației. Vorbe și declarații frumoase – dar goale.

În fapt, nimic deosebit nu se va întâmpla. Modificările operate vizează doar schimbarea denumirii statutului acestor orașe. În locul denumirii ”oraș” se va utiliza denumirea – ”municipiu”. Proiectul legii nu prevede nici un fel de schimbări în atribuțiile administrațiilor acestor orașe, nu le abilitează cu competențe noi, nu se modifică  sursele veniturilor bugetelor locale și, nu se acordă nici un fel de pârghii pentru a influența dezvoltarea economică locală și a crește numărul locurilor de muncă. Astfel, impactul benefic al acordării statutului de municipiu acestor localități este de facto, infim.

Dincolo de lipsa de conținut a modificărilor inițiate, rămîine sumbră modalitatea în care se promovează acest document. Fără a avea o justificare adecvată, o argumentare economico-financiară, fără consultarea structurilor reprezentative și a autorităților publice locale, în mare grabă se votează această modificare legislativă.

Și aceasta se întâmplî în condițiile cînd în domeniu au fost realizate studii și cercetări, au fost elaborate scenarii și propuneri concrete pentru dezvoltarea orașelor. Astfel, la solicitarea Cancelariei de Stat, MDRC a elaborat  încă în 2012 o propunere de politică publică ce ţine de dezvoltarea urbană echilibrată a orașelor din RM. Grupul de lucru constituit din reprezentanţi ai APC și APL au argumentat necesitatea și au propus trei scenarii de acordare a statutului de pol de creștere creștere economică pentru 6 (șase) orașe Edineț, Soroca, Ungheni, Orhei, Cahul, Comrat. De asemenea, în cadrul Cancelariei de Stat un grup de lucru special, au elaborat  fundamentarea juridică, economică și financiară a atribuirii statutului de municipiu. Documentul  include și scenariile de realizare, etapele şi activităţile necesare de realizat pentru implementarea conceptului, inclusiv documentele de politici şi actele legislative relevante ce urmează a fi elaborate/modificate pe problema abordată.

Din păcate nici unul din aceste documente nu a fost luat în considerație la inițierea proiectului de lege adoptat deja în primă lectură. Legiuitorii ceaușiști, când a fost realizată reforma administrativă din 1968 în România, revenind la municipii fără a le oferi careva competențe și atribuții distincte față de alte localități, au decis să modifice o denumire fără efect și impact socio-economic.

Reformarea organizării administrativ-teritoriale a Republicii Moldova este o necesitate vitală pentru Moldova. După patru ani de încercpri neputincioase în domeniul descentralizării, a devenit foarte clar că fără o optimizare teritoral-administrativă, nu se poate realiza principiul autonomiei locale. În cadrul acestei reforme complexe, odată cu revizuirea competenlelor APL, asigurarea lor cu resurse financiare sigure, delimitarea proprietății, trebuie efectuată și sistematizarea localităților. Nu poate o administrație locală a unei localități cu o populație de 100 de locuitori să presteze servicii publice calitative și accesibile cetățenilor la fel ca și municipalitatea care administrează 1 milion de locuitori.

Experiența internațională, dar și cea autohtonă, ne oferă bune practici bune de urmat, Atribuirea statutului de municipiu unor orașe cu potențial uman, economic și financiar  mai mare decît a altor localități ar putea fi un prim pas în realizarea reformei. Doar că reforma trebuie realizată fundamental și deplin. Pe lîngă atribuirea statutului de municipiu acestor orașe trebuie transferate competențe depline pentru ași putea crește veniturile în bugete, pentru a controla și gestiona situația economică în teritoriu, pentru ași putea valorifica și promova potențialul disponibil și de a atrage investiții. Noilor municipii trebuie oferite posibilități ca să poată stabili noi surse de venituri, să poată presta noi servicii publice (preluate de la unele structuri raionale), să dispună de posibilități să extindă serviciile din orașe în localitățile din suburbii, să fie abilitate cu mecanisme de control și impunere a anumitor reguli în teritoriul pe care îl administrează. Fără a oferi aceste posibilități, chiar dacă se vor numi ”municipii”, aceste localități nu se vor deosebi cu nimic, prin atribuțiile lor, de oricare alt oraș sau sat. Fără competențe, pârghii și instrumente vom avea patru municipii false.

Însă pentru realizarea oricărei reforme, în afară de idei bune, cadre pregătite, în mod obligatoriu este necesară și voința politica. Din pacate clasa politică care a guvernat Moldova, pe parcursul a peste 20 de ani, nu prea a dat dovadă de o voință politică fermă. De aceia, ca și în cazul altor „reforme” realizate ad-hoc, vom avea „praf în ochi și bani în vânt. Primele polițe spre plată vor fi din partea autorităților ”noilor municipii” care vor trebui să suporte cheltuieli pentru modificarea ștampilelor instituțiilor și serviciilor din subordine, conturilor în bănci, blanchetelor, simbolicii, intrărilor în localități, etc.

În mod practic, atribuirea statutului de municipiu, oraș, comună sau sat ar trebui să se realizeze în baza unor criterii clar definite în lege, precum: numărul populației, suprafață, dotarea cu instituții de menire socială, echiparea tehnico-edilitară, cotele taxelor și impozitelor, etc. De asemenea, ar trebui stabilite prin lege criteriile de ierarhizare a localităților pe ranguri: ce localități sunt de rang național, regional, microregional, local. Aceste simple criterii ar stăvili din inițiativele hazardate și populiste de a atribui statut de municipiu unor localități care, în situația lor actuală, nu se ridică nici la nivelul unui oraș.

 

ps. În râvna de a crea noi municipii legislatorii nu ar trebui să distrugă cel puțin ceea ce deja funcționează ca un municipiu. Pînă la finele mandatului legislatorii ar trebui să revadă, de urgentă, Legea administrației publice locale și să excludă prevederile prin care în mun. Chișinău, după alegerile locale din 2015, vom avea 6 primari, un Consiliu Municipal și 5 consilii de sector. Dar despre aceasta într-un alt articol.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: